Ploua.Picaturi marunte se lovesc de geamul meu si imprima un dans lent si incet.Ploua monoton de doua zile.Un timp cum demult nu a mai fost.Ba ninge , ba ploua , acolo sus se duce un razboi aprig intre iarna si primavara.Soarele nu vrea sa apara , s-a ascuns de doua zile si nu-l putem zari.E frig si intuneric. Pulsul ploii incepe sa scada , apoi din nou revine la viata.E o liniste profunda , afara si in gindurile mele.E totul atit de rece si linistit.Din odaia mea rasuna un cintec trist , in combinatie perfecta cu atmosfera de afara.Privesc.
Privesc neincetat peste fereastra , vad doar niste copaci uitati de soarta si un intrus trecind din cind in cind.In urma lui raman pasii acestuia care dispar fiind inundati de apa nelinistita.Pe case s-au lasat simple taceri.Picaturi de ploaie cad una cite una pe pamintul umed si impletesc un covor gri intunecat.Vad o tipa alergind prin ploaie , e atit de grabita.Vintul pare sa-i fie prieten , fuge si el cu o viteza nebuna dupa ea.Parul ei pare ca niste flacari la bataia vintului. Ea pare atit de singuratica si pierduta in lume.S-a oprit , e confuza si nu stie in ce directie s-o apuce.
Ma uit atent la ea.Privesc in jur.Totul e la fel.Ploaia a inundat totul , si pamintul , si gindurile si sentimentele.E o liniste adinca .Nu se mai aude nimic , si imaginele pe care le mai vedeam incep sa dispara dupa cortina picaturilor abundente de ploaie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu