E dimineata , deschid lent ochii si vad cum lumina se strecoara puternic prin fereastra camerei mele roz…soarele ma priveste intens , iar plapuma mea de matase de la atitea raze profunde pare invizibila.E timpul sa ma trezesc , ca de nu intirzii la scoala.Ca de obicei , in fiecare dimineata sunt confuza la maxim si nu stiu de ce sa ma apuc, si ca de obicei cea mai mare problema a mea este sa dau ochii cu scumpa mea prietena ‘’oglinda’’ . Cind ma uit la ea , mereu vad o persoana diferita – ba prea ciufulita , ba prea palida , ba cu cearcane sub ochi , ba prea bosumflata , ba prea somnoroasa , ba prea slaba , si rareori se intimpla cind o vad si ii spun ‘’Ce sunt de frumoasa’’.De obicei ma uit straniu in oglinda si imi gasesc mii de defecte , ma evaluez si ma strimb nemultumita , alteori ma privesc , ma admir si zimbesc. Sunt diferita, sunt atit de schimbatoare poate din cauza zilei, datii , lunii , sau temperaturii timpului.De multe ori oglinda m-a afectat intr-o oarecare masura psihologic , incepusem sa nu am incredere in mine si sa nu ma simt buna la nimic . Nesiguranta si complexul devenise-ra prietene cu mine , dar oglinda si increderea in sine cei mai mari dusmani.
Dar totusi acum m-am schimbat , si am inteles un lucru , fiecare din noi e frumoasa si plina de farmec.Suntem perfecte , minunate si unice.Oglinda este prietena care iti da incredere si siguranta in propria persoana , ea e acea calauza care te invata sa te iubesti pe tine insuti. Suntem perfecte si trebuie sa ne iubim si sa ne apreciem si cind o sa ajungem la 93 de ani , tot sa ajungem in fata oglinzii si sa spunem: ‘’Sunt tinara , frumoasa si fericita!’’
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu