Un secol grabit...

Traim intr-un secol accelerat…fiecare copil se grabeste sa creasca , adolescentul sa obtina libertate , iar omul matur sa-si traiasca viata cit mai bine si sa obtina cit mai multe rezultate si beneficii.Toti se grabesc , fug , alearga…dar incotro?Care e sfirsitul acestei competitii?Ce obtinem noi daca ne grabim?

 De ce nu ne bucuram de fiecare clipa traita alaturi de cei dragi?De ce nu apreciem ceea ce e frumos? De ce tindem intotdeauna la bunuri materiale , dar nu ne bucuram de premiile ce se masoara sub alte forme - valori : familia , iubirea , o cariera de succes , momente de liniste , respect , pace si bucurii? Majoritatea din noi suntem orbiti si nu vedem partea frumoasa a lucrurilor.In fiecare zi avem fericirea chiar sub nasul nostru , ramine doar sa ne bucuram de ea , si sa nu stam in asteptarea ei la nesfirsit.Fiecare zi trebuie sa o  vedem colorata si fiecare moment trebuie sa-l vedem cu ochii deschisi.

Bucurati-va de tot ce e frumos , si traiti-va clipele cu intensitate maxima.

Ea...

 S-a lasat un  intuneric adinc in camera ei.Rafturile goale par parasite de multa vreme , iar tablourile cu chipul ei gindas prafuite de vise.O tacere profunda s-a lasat in acei patru pereti bleumarine.

 Peste citeva ore a deschis ochii ei negri si blinzi.Erau tristi si indurerati.Dormise rau si i-a aparut in vis din nou el-acel pe care il iubeste.Il visase dupa mult timp, mai aproape  si mai adevarat ca niciodata.S-a ridicat si si-a lasat sihastra plapuma ei de matase.A inceput sa priveasca pe fereastra acelasi oras aglomerat.Ploaia acoperise pamintul cu un covor greu si intunecat.Ochii ei parca il cautau  in multimea de oameni grabiti.

  In minte ii derulau versurile unei romante pe care o ascultau impreuna , dar care totusi nu-si aveau rostul acum.

  E acum jos , alaturi de multimea de oameni diferiti si grabiti.Nu vedea pe nimeni, nu stia cum sa scape de amintiri.A ramas intepenita.E in fata ei si o ia de mana.Ea nu scoate nici un cuvint , statea nemiscata si cu privirea fixa la el.Vroia sa fuga printre oameni dar picioarele nu o ascultau.Vroia sa-l alunge dar parca isi pierduse graiul.Vroia sa fie puternica si  sa-i spuna ceva…dar tacerea i-a inundat sufletul.Nu a spus nimic...apoi au plecat tinundu-se de mana …si s-au pierdut printre picaturile de ploaie abundenta.

Femeia...

"Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi cea pe care-o iubeşti cu adevărat.''  
 (Mircea Cărtărescu)

Ploua...

Ploua.Picaturi marunte se lovesc de geamul meu si imprima un dans lent si incet.Ploua monoton de doua zile.Un timp cum demult nu a mai fost.Ba ninge , ba ploua , acolo sus se duce un razboi aprig intre iarna si primavara.Soarele nu vrea sa apara , s-a ascuns de doua zile si nu-l putem zari.E frig si intuneric. Pulsul ploii incepe sa scada , apoi din nou revine la viata.E o liniste profunda , afara si in gindurile mele.E totul atit de rece si linistit.Din odaia mea rasuna un cintec trist , in combinatie perfecta cu atmosfera de afara.

Privesc.

 Privesc neincetat peste fereastra , vad doar niste copaci uitati de soarta si un intrus trecind din cind in cind.In urma lui raman pasii acestuia care dispar fiind inundati de apa nelinistita.Pe case s-au lasat simple taceri.Picaturi de ploaie cad una cite una pe pamintul umed si impletesc un covor gri intunecat.Vad o tipa alergind prin ploaie , e atit de grabita.Vintul pare sa-i fie prieten  , fuge si el cu o viteza nebuna dupa ea.Parul ei pare ca niste flacari la bataia vintului. Ea  pare atit de singuratica si pierduta in lume.S-a oprit , e confuza si nu stie in ce directie s-o apuce.

 Ma uit atent la ea.Privesc in jur.Totul e la fel.Ploaia a inundat totul , si pamintul , si gindurile si sentimentele.E o liniste adinca .Nu se mai aude nimic , si imaginele pe care le mai vedeam incep sa dispara dupa cortina picaturilor abundente de ploaie.

Simplitatea fericirii...

Sunt fericita.Ma trezesc in fiecare dimineata alintata de lumina soarelui si fermecata de miile de culori care ma inconjoara.Natura e cea care ma relaxeaza imi bucura ochii zilnic prin farmecul ei.Am cei mai buni parinti pe care ii iubesc si ma iubesc.Am cel mai dulce boyfriend din univers , care are grija de mine si ma rasfata in toate. Sunt inconjurata de persoane interesante si unice.Sunt incintata deseori de izul minunat al florilor. Privesc luna si stelele care ma transpun in lumea feerica a basmelor si dragostei.Romantismul si rafinamentul sunt atitudini fara de care nu as putea trai. Toate aceste lucruri ma fac fericita  si imi aduc zilnic zimbetul pe fata.

   Fericirea, poate insemna pentru unii un lucru atit de minuscul , iar pentru altii un lucru greu de infaptuit.Pentru mine fericirea inseamna atunci cind esti iubit , cind zimbesti , cind soarele rasare , cind mininci o ciocolata  doar pentru a-ti satisface poftele, cind te intinzi relaxata pe pat si visezi cu ochii deschisi , cand te impaci cu persoana iubita dupa o cearta zdravana , cind primesti flori si cind cineva iti face o surpriza pe neasteptate, cind primesti un sms unde e scris ‘’Te iubesc’’, cind vezi un copil jucindu-se in nisip ,lipsit de griji, atunci cind te lovesc valurile marii, cind ti se spune ca esti frumoasa si deosebita , cind primesti o nota buna la scoala , cind imbraci o rochie noua , cind te uiti la filme de dragoste cind plingi de fericire , cind nu cunosti ura si cind iubesti, etc.Toate aceste lucruri par neinsemnate pentru unii , dar pentru altii un adevarat  paradis.

 Suntem diferiti , si avem viziuni complet distincte, dar totusi nu pot intelege un lucru.De ce unii cauta fericirea in alta parte cind pur si simplu fericirea lor e mai aproape decit cred?

Definirea timpului...

  In ultima vreme sunt foarte diferita, nu ma mai recunosc!Realizez ca zboara timpul  si cu trecerea lui ramin in urma multe momente frumoase. Ce este timpul? Dictionarele dau mii de definitii din punct de vedere fizic , psihologic si filozofic…dar pentru mine definirea acestui fenomen pare imposibil…Cit de mult nu as vrea sa intru in esenta tuturor explicatiilor , nu-mi gasesc raspuns la multe intrebari. Un  lucru este cert , timpul este o matase din care este facuta viata si unicul care odata trecut nu mai poate fi intors, dar nici oprit.

  Daca ma intrebati acum pe mine … mi se pare ca timpul se scurge cu o viteza nebuna , atit de repede incit as vrea ca sa mai adaug citeva ore in plus fiecarei zile.Scoala , temele si odihna imi ocupa practic tot timpul si monotonia se asterne si in viata mea.Daca m-ar ruga cineva sa definesc timpul , as spune : Timpul este o avertizare , un indemn sa faci totul in graba , inainte sa-ti para rau ca te-ai oprit.Timpul pleaca si-ti lasa doar amintirile..si te indeamna sa mergi mai departe ..indiferent daca doresti sa te opresti sau nu..Si stiu ca cea mai buna solutie de a te imprieteni cu timpul este sa profiti in totalitate de el si sa gasesti o noua sansa de a visa.

COPILARIE

Peste doar citeva zile am 18 ani..o virsta frumoasa care se asociaza cu mii de dorinte.Imi aduc aminte cind eram mica cit asteptam aceasta virsta , dar acum imi pare doar un numar banal fara nici o semnificatie, realizez ca trecerea timpului ma indeparteaza tot mai mult de cuvintul magic COPILARIE.

  Vreau din nou sa fiu copilul acela visator si zburdalnic care zi de zi avea energie si era cu zimbetul pe buze…Mi-e dor de naivitatea si inocenta pura cu care tratam lucrurile…Nu aveam nici o grija , orice lucru imposibil devenea posibil , fie in realitate , fie cu ajutorul viselor si imaginatiei…Simteam ca toata lumea e a mea .Cind imi aduc aminte ce minunat era sa nu-ti pese de ziua de maine , eram lipsita de griji…dar pe masura ce cresc realizez ca toate astea dispar.. pier odata cu dulcea COPILARIE…Apar nevoile , grijile si un drum plin de cotituri de care depinde toata viata ta..Apar dusmanii care urmaresc orice pas de al tau , orice reusita si orice cadere , si prietenii care uneori sunt mai rai ca dusmanii , pentru ca te lovesc exact cind nu te astepti.

  Acus am 18 ani, pasesc intr-o lume noua.. dar inca sunt un copil in adincul sufletului..si de aceea aud destul de des de la parinti, apropiati ‘’Maturizeaza-te!’’.Nu vreau , nu vreau sa las in urma acest sentiment frumos si dulce.La moment imi este mult mai bine in lumea asta , este singurul loc unde ma pot refugia atunci cind mi-e greu si cind simt nevoie.Acum nu am nevoie de nici o schimbare..vreau sa fiu asa cum sunt…copilaroasa si inocenta..si mi-e frica ca trecerea timpului va sterge orice urma de COPILARIE...