Peste doar citeva zile am 18 ani..o virsta frumoasa care se asociaza cu mii de dorinte.Imi aduc aminte cind eram mica cit asteptam aceasta virsta , dar acum imi pare doar un numar banal fara nici o semnificatie, realizez ca trecerea timpului ma indeparteaza tot mai mult de cuvintul magic COPILARIE.
Vreau din nou sa fiu copilul acela visator si zburdalnic care zi de zi avea energie si era cu zimbetul pe buze…Mi-e dor de naivitatea si inocenta pura cu care tratam lucrurile…Nu aveam nici o grija , orice lucru imposibil devenea posibil , fie in realitate , fie cu ajutorul viselor si imaginatiei…Simteam ca toata lumea e a mea .Cind imi aduc aminte ce minunat era sa nu-ti pese de ziua de maine , eram lipsita de griji…dar pe masura ce cresc realizez ca toate astea dispar.. pier odata cu dulcea COPILARIE…Apar nevoile , grijile si un drum plin de cotituri de care depinde toata viata ta..Apar dusmanii care urmaresc orice pas de al tau , orice reusita si orice cadere , si prietenii care uneori sunt mai rai ca dusmanii , pentru ca te lovesc exact cind nu te astepti.
Acus am 18 ani, pasesc intr-o lume noua.. dar inca sunt un copil in adincul sufletului..si de aceea aud destul de des de la parinti, apropiati ‘’Maturizeaza-te!’’.Nu vreau , nu vreau sa las in urma acest sentiment frumos si dulce.La moment imi este mult mai bine in lumea asta , este singurul loc unde ma pot refugia atunci cind mi-e greu si cind simt nevoie.Acum nu am nevoie de nici o schimbare..vreau sa fiu asa cum sunt…copilaroasa si inocenta..si mi-e frica ca trecerea timpului va sterge orice urma de COPILARIE...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu